Odată cu trecerea în neființă a unei persoane, cei rămași au datoria morală de a organiza după rit creștin sau orice altă religie – înmormântarea. Însă pentru a respecta pe deplin toate dogmele religioase, se implică parastasele și pomenirile ulterioare, chiar și mult timp după înmormântare.

Parastasul și definirea acestuia
DEX-ul menționează, parastasul este în fapt slujba de pomenire pentru cei trecuți în neființă. Dar aceeași explicație continuă cu specificația că poate fi vorba și de un colac înmânat preotului și celor care iau parte la slujba.

După cum spun dogmele bisericești, parastasul se face la anumite intervale de timp după cum urmează:
• A 3-a zi după moarte, moment ce coincide de regulă cu ziua de înmormântare. Acest parastas se realizează în numele Sfintei Treimi.
• În a 9-a zi. Semnificația acestei zile ține de cele nouă cete de îngeri, de ceasul al nouălea, de dinainte de moartea lui Hristos pe cruce.
• La 40 de zile după moarte. Acest moment amintește de înălțarea la ceruri.
• Urmează alte parastase la 3, 6 și 9 luni, de asemenea în cinstea Sfintei Treimi.
• Parastas de un an, ziua morții înlocuiește oarecum cu celebrarea zilei de naștere, pe când defunctul era în viață pământească.
• Sunt mulți care pomenesc anual și până la 7 ani urmează acest rit. Acest moment amintește și de ziua 7 a creației.